Si este 2010,si-a fost odata pe poteca devenirii pana astazi si aceiasi "dastepti" da politicieni stau pe margine si chibiteaza!...Oooof ce satisfactie!...Bine ca s-au dus pentru totdeauna vremurile!...Incepe o noua era,poate cine stie vor disparea incet incet, asa cum este firesc si varanii!...Timpul si guvernul remaniat...
DULCE E GLONTUL PATRIEI...,
Generalul privi cu un aer absent pe fereastrǎ. Omul în hainǎ de piele, stinse brusc ţigara finǎ şi se ridicǎ în picioare. Tuguie buzele şi dupǎ un moment de gîndire spuse:
-Cred cǎ ne-ai înţeles generale, dumneata decît mînuieşti "soldǎţeii de plumb", tactica, strategia este de competenţa noastrǎ. Aşadar ai grijǎ de prietenii noştri, nu toţi îţi sunt duşmani. Deschise uşa cu mişcǎri sigure şi risipind norii de fum ieşi din încǎpere.
Generalul stǎtea neclintit în faţa ferestrei. Era a nu ştiu cîta oarǎ cînd aceste jigodii de politicieni veneau cu diverse intervenţii. Aceasta din urmǎ îi depǎşea toate aşteptǎrile. Evident bǎieţii nu glumeau, ei controlau totul: legea, fǎrǎdelegea şi-i spuseserǎ clar: “ . . . Un general cu aere romantice şi-ncǎpǎţînare profesionalǎ atunci cînd ei diagnosticheazǎ cǎ-i absurd, n-are ce cǎuta în “joc”. . .”
El ştia cǎ aceştia controleazǎ şi “atmosfera” din jurul ministrului de interne şi traficul de ţigǎri si chiar încǎlcarea embargoului. Tîrziu se aşezǎ la birou. Deschise sertarul acestuia, luǎ hotǎrît pistoletul, îl armǎ şi-abia reuşi sǎ gîndeascǎ primele cuvinte: “Tatǎl nostru care . . .” – Glonţul pǎtrunse prin tîmpla dreaptǎ şi ieşi violent prin falca stîngǎ. Dupǎ ce "şterse" epoletul cǎzu odatǎ cu capul generalului, încǎ zvîcnind încǎpǎţînat a viaţǎ, pe revista aşezatǎ pe birou. Un şuvoi de sînge cald inundǎ titlul:
PENTRU PATRIE
sǎptǎmînal editat de . . . . . . anul curent
mîna stîngǎ a generalului cǎzu moale lǎsînd sǎ se vadǎ larg ecusonul: Poliţia Romînǎ.
DURA LEX...
PROCURORUL Sef din Racari , se descheie la prohab. Scoase sexul şi începu sǎ urineze. La început anemic apoi, cu mici pauze, viguros. Inumǎrǎ exact 52 de secunde. Inchise ochii cu plǎcere între secundele 49 şi 51.
“Iliescu ţine mai mult “ – gîndi el trǎgînd fermoarul cu mişcǎri sigure. In timp ce-şi aranja ţinuta îşi aduse aminte cǎ primise direct de la V.C. TUDOR cincizeci de sesizǎri care demascau trǎdarea de ţarǎ a trǎdǎtorilor de ţarǎ. “Asta cît o ţine?” – se-ntrebǎ cu voce tare-doar atît încît sa se auda pe sine-în timp ce pǎrǎsea locul strîmt.
- . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Se privi în oglindǎ şi deschise robinetul. Lǎsǎ mîinile sub jetul de apǎ cǎlduţǎ continuînd sǎ-şi examineze fizionomia modelatǎ tot mai pronunţat de vîrstǎ. Cǎutǎ apoi cu privirea sǎpunul dar nu-l gǎsi. Frecǎ mîinile cu putere şi faţa i se umbri de mînie.
Generalul privi cu un aer absent pe fereastrǎ. Omul în hainǎ de piele, stinse brusc ţigara finǎ şi se ridicǎ în picioare. Tuguie buzele şi dupǎ un moment de gîndire spuse:
-Cred cǎ ne-ai înţeles generale, dumneata decît mînuieşti "soldǎţeii de plumb", tactica, strategia este de competenţa noastrǎ. Aşadar ai grijǎ de prietenii noştri, nu toţi îţi sunt duşmani. Deschise uşa cu mişcǎri sigure şi risipind norii de fum ieşi din încǎpere.
Generalul stǎtea neclintit în faţa ferestrei. Era a nu ştiu cîta oarǎ cînd aceste jigodii de politicieni veneau cu diverse intervenţii. Aceasta din urmǎ îi depǎşea toate aşteptǎrile. Evident bǎieţii nu glumeau, ei controlau totul: legea, fǎrǎdelegea şi-i spuseserǎ clar: “ . . . Un general cu aere romantice şi-ncǎpǎţînare profesionalǎ atunci cînd ei diagnosticheazǎ cǎ-i absurd, n-are ce cǎuta în “joc”. . .”
El ştia cǎ aceştia controleazǎ şi “atmosfera” din jurul ministrului de interne şi traficul de ţigǎri si chiar încǎlcarea embargoului. Tîrziu se aşezǎ la birou. Deschise sertarul acestuia, luǎ hotǎrît pistoletul, îl armǎ şi-abia reuşi sǎ gîndeascǎ primele cuvinte: “Tatǎl nostru care . . .” – Glonţul pǎtrunse prin tîmpla dreaptǎ şi ieşi violent prin falca stîngǎ. Dupǎ ce "şterse" epoletul cǎzu odatǎ cu capul generalului, încǎ zvîcnind încǎpǎţînat a viaţǎ, pe revista aşezatǎ pe birou. Un şuvoi de sînge cald inundǎ titlul:
PENTRU PATRIE
sǎptǎmînal editat de . . . . . . anul curent
mîna stîngǎ a generalului cǎzu moale lǎsînd sǎ se vadǎ larg ecusonul: Poliţia Romînǎ.
DURA LEX...
PROCURORUL Sef din Racari , se descheie la prohab. Scoase sexul şi începu sǎ urineze. La început anemic apoi, cu mici pauze, viguros. Inumǎrǎ exact 52 de secunde. Inchise ochii cu plǎcere între secundele 49 şi 51.
“Iliescu ţine mai mult “ – gîndi el trǎgînd fermoarul cu mişcǎri sigure. In timp ce-şi aranja ţinuta îşi aduse aminte cǎ primise direct de la V.C. TUDOR cincizeci de sesizǎri care demascau trǎdarea de ţarǎ a trǎdǎtorilor de ţarǎ. “Asta cît o ţine?” – se-ntrebǎ cu voce tare-doar atît încît sa se auda pe sine-în timp ce pǎrǎsea locul strîmt.
- . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Se privi în oglindǎ şi deschise robinetul. Lǎsǎ mîinile sub jetul de apǎ cǎlduţǎ continuînd sǎ-şi examineze fizionomia modelatǎ tot mai pronunţat de vîrstǎ. Cǎutǎ apoi cu privirea sǎpunul dar nu-l gǎsi. Frecǎ mîinile cu putere şi faţa i se umbri de mînie.
“Cǎ dispǎruse sǎpunul accepta, dar sǎ disparǎ şi prosopul, înţelegea mai greu.” Scuturǎ cu putere mîinile prin aer şi realizǎ brusc cǎ a uitat sǎ tragǎ apa. Se-ntoarse rapid, dschise uşa toaletei şi trase nervos de şnur; şuvoiul de apǎ şterse cu repeziciune orice urmǎ a activitǎţii fiziologice. Privirea îi cǎzu peste suportul de hîrtie igienicǎ: Hîrtie ioc. Mînios trînti uşa, trecu pe lîngǎ chiuvetǎ lovind cu toatǎ palma peste port-prosop.
- . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
In timp ce-şi ştergea ultimele picǎturi de apǎ cu batista se-ndreptǎ cǎtre fereastra spaţiosului birou. Prin broderia perdelei zǎri un grup de cîteva zeci de persoane care se agitau în faţa instituţiei. Racoarea diminetii a patruns prin crapatura ferestrei împreuna cu zgomotul de-afara:
“Vrem titlul de proprietate!”, “Hotii, Hotiii?”
“Aştia ce mama naibii or mai vrea?” - îşi spuse furios şi apelǎ secretara.
Se-apropie gînditor de birou. Prin dezordinea hîrtiilor citi aproape silabisind, titlulde-o schioapa de pe prima pagina a unui cotidian local de succes “Filiera Costea”. Se aşezǎ la birou şi rasfoi ziarul.Pagina doi era ocupata în întregime cu-un zîmbet larg al lui Tedy Vasiliu si mesaje electorale: “Votati candidatii PDSR”, Votati PUR!. Cînd intra secretara , arunca jurnalul si o bombarda cu vocea autoritara:
“- Aşa ceva este inadmisibil. Voi deschide o anchetǎ. “Este a treia oarǎ cînd dispare hîrtia igienicǎ - dar prosopul?
Este inadmisibil!”Sigur trebuie o ancheta! Va arestez pe toti! Auzi?
Femeia pǎrǎsi încurcatǎ biroul nu înainte sa promitǎ cǎ va rezolva aceasta lipsǎ.
…………………………………………………
Linistit PROCURORUL se rezema de speteaza scaunului si se cufunda repede în reverie. Gîndul îl purta la ultimul sau caz, de furt calificat rezolvat : “Cazul Tanţa care-a furat raţa”. Intr-un tîrziu aţipi. Afara înca se mai striga : “Hoţii, hoţii!”
- . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
In timp ce-şi ştergea ultimele picǎturi de apǎ cu batista se-ndreptǎ cǎtre fereastra spaţiosului birou. Prin broderia perdelei zǎri un grup de cîteva zeci de persoane care se agitau în faţa instituţiei. Racoarea diminetii a patruns prin crapatura ferestrei împreuna cu zgomotul de-afara:
“Vrem titlul de proprietate!”, “Hotii, Hotiii?”
“Aştia ce mama naibii or mai vrea?” - îşi spuse furios şi apelǎ secretara.
Se-apropie gînditor de birou. Prin dezordinea hîrtiilor citi aproape silabisind, titlulde-o schioapa de pe prima pagina a unui cotidian local de succes “Filiera Costea”. Se aşezǎ la birou şi rasfoi ziarul.Pagina doi era ocupata în întregime cu-un zîmbet larg al lui Tedy Vasiliu si mesaje electorale: “Votati candidatii PDSR”, Votati PUR!. Cînd intra secretara , arunca jurnalul si o bombarda cu vocea autoritara:
“- Aşa ceva este inadmisibil. Voi deschide o anchetǎ. “Este a treia oarǎ cînd dispare hîrtia igienicǎ - dar prosopul?
Este inadmisibil!”Sigur trebuie o ancheta! Va arestez pe toti! Auzi?
Femeia pǎrǎsi încurcatǎ biroul nu înainte sa promitǎ cǎ va rezolva aceasta lipsǎ.
…………………………………………………
Linistit PROCURORUL se rezema de speteaza scaunului si se cufunda repede în reverie. Gîndul îl purta la ultimul sau caz, de furt calificat rezolvat : “Cazul Tanţa care-a furat raţa”. Intr-un tîrziu aţipi. Afara înca se mai striga : “Hoţii, hoţii!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu