Despre Mosii de Vara,

            Sau teoria evolutiei emergente a geloziei  Shakespheare-ne, cu Moshe Mordechai, scris cu  „M”  din „Ţ”, ca sa nu creada pacatosul, ca Mashada este doar  o legenda!...

 ..........................................

-Stãpâne, nu stiu ce te-apasã,
de ce sã pornim îndãrãt ?
Plecarãm spre târg, nu spre casã,
si-i vifor si ger si omãt.

-Intoarce, nemernicã slugã,
da bici, vizitiu ticãlos.
Nelinisti se-abat sã mã sugã,
cutite m-ajung pân’la os.

Pun trebilor mele obloane,
las dracilor târgul plocon.
Ma-ntorc la conac, mãi tigane,
zoreste, buzat faraon, 

.............................................

.............................................

In bocete sluga se frânge
sub teava ce-amenintã crunt,
scoboarã gãleata si plânge
si scoate luceafãr mãrunt.

....................................................

Dar ei, strânsi brãtara întruna,
în noapte legati de copac,
sub apa ce-ngheatã ca luna,
mai goi decât apele, tac.
...........................................

-Ţigane, din fulger se toarnã
statuia pãcatului lor.
.............................................

-Stãpâne, ard curtile tale,
sã nu mai rãmâna vreun ciob,
în flãcãri sã-mi curat si jale
si trupul nemernic de rob…
.............................................

Deja cititi  mai jos,una dintre cele mai fabuloase  imagini poetice:

La marea fãclie semeatã,
o clipã zvâcneste amar
statuia de rumenã gheatã,
pãcatul arzând în clestar.

Dar ei stau ziditi mai departe,
adânc scufundati ca-ntr-un lac,
si, limpezi în patimi si-n moarte,
mai goi ca veciile, tac. 

Condamnat la moarte pentru o poezie

A revenit acasă în 1956, dar, după doi ani, a fost arestat din nou și condamnat la moarte pentru poezia-manifest Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, considerată de autorități drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist. Pedeapsa cu moartea i se comuta la 25 de ani de muncă silnică (dar nu află aceasta decât cu 11 luni după modificarea sentinței), poetul executând 6 ani de detenție, până la amnistia generală din 1964.

 Refuzul asistenței medicale

În închisoarea din Aiud, Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare. Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală. O mare parte din detenția de la Aiud și-a petrecut-o în celula nr. 281.

Ultimul cuvânt al poetului în faţa Tribunalului Poporului (procesul din 1945)

„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.^[4].

          Astazi toata media romanesaca  vorbeste despre rechizitoriile  leprelor  imbecile si nocive pentru Democratie ca si pentru Istoria Romaniei, ca vremelnicul senator  Voicu, infractorul, vremelnic  primministru' , Nastase, vremelnicul vicepresedinte   de senat al Romaniei,Voiculescu!...Ridca-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!...Au,  nu te mai  lasa ghenuchii?...Ce repede uiti Gheorghe, ce memorie scurta ai, Ioane!...Ia, da adu-ti aminte: